Planul înclinat


Monument tehnic unicat în Europa situat în judeţul Covasna, oraşul Covasna, în zona Văii Zânelor. Planul înclinat sau Şiclăul cum este numit de localnici, a fost construit din iniţiativa lui David Horn de către inginerul Emil Lux în 1886. Obiectivul a fost terminat de către baronul Groedel.

Acest plan înclinat foloseşte forţa gravitaţiei pentru a transporta vagoanele încărcate cu lemne pe o pantă fără a utiliza alte surse de energie. Cu toate că funcţionează din 1889, inaugurarea oficială a avut loc în 1890. Macheta acestui monument tehnic excepţional a fost prezentat la expoziţia universală din 1896. Datele tehnice ale planului sunt: diferenţa de nivel între staţii: 327 m, lungime: 1236 m, ecartament: 1450 mm, cablu de tracţiune cu diametrul de 28 mm. Componentele sale au fost comandate de la firma austriacă Obach.

Principiul de funcţionare este următorul: planul înclinat foloseşte doua platforme de câte 3 metrii lăţime şi 6 metrii lungime care erau legaţi unul de celălalt printr-un cablu gros de 28 mm şi un sistem complex de scripeţi acţionaţi de la cabina de comanda din partea superioară a planului înclinat. Atunci când pe platforma din sus era aşezat un vagon plin cu lemne pe platforma de jos era aşezat un vagon gol. Forţa gravitaţiei făcea ca vagonul plin să îl tragă sus pe cel gol de pe platforma de jos. La mijlocul planului cele doua platforme se evitau, aici existând o bifurcaţie a şinelor. Tot procesul era controlat de la cabina de frânare din partea superioară a planului înclinat.

Volumul de material lemnos transportat pe vremea când planul înclinat funcţiona la capacitate maximă se apropia de 30 de vagoane a câte 10 metrii cubi pe zi Transportul persoanelor se făcea ocazional pe la începutul secolului XX, atunci când condiţiile de circulaţie între Covasna şi Comandău erau foarte grele. Însa în ultima perioadă a funcţionării sale transportul de persoane pe planul înclinat era strict interzis.

La capătul inferior al planului vagoanele erau coborâte de pe platforme şi erau formate garnituri de tren ce erau tractate de locomotive cu aburi până la gara CFR Covasna unde erau transferate pe cale ferată cu ecartament normal. La capătul superior materialul lemnos sosea tot pe cale ferată ingustă, de această dată din localitatea Comandău. Şi aici existau mocăniţe (locomotive cu aburi) ce aduceau lemnele din tot bazinul superior al râului Bâsca. Aceste căi ferate cu ecartament îngust se întindeau pe zeci de kilometrii pe fiecare pârâu şi vale trecând chiar şi peste muntele Goru, până în Năruja unde exista o variantă mai mică a planului înclinat.

La inaugurare acesta era cel mai important sistem de căi ferate înguste din Carpaţi, unificând trei componente majore: vagoanele trase de cai, planul înclinat şi locomotivele cu aburi. În 1995 odată cu catastrofalele doborâturi de vânt din zona Covasnei, a fost afectat şi planul înclinat dar nu îndeajuns ca să fie distrus. La 17 mai 1997 cabina de comanda din partea superioară a planului înclinat a fost distrusă intr-un incendiu ce a cuprins şi pădurea din jur. Datorită intervenţiei şi ajutorului celor care au lucrat la planul înclinat cabina a fost reconstruită, planul înclinat a fost restaurat şi a funcţionat în continuare până în 1999 când datorită reducerii exploatărilor de lemne din zonă, planul înclinat a fost trecut în conservare.

Momentan planul înclinat nu funcţionează, poate fi vizitat iar pe sectorul de cale ferată Covasna -Subşiclău (Planul Înclinat) ocazional, atunci când există cerere, circulă o mocăniţă (locomotivă cu aburi) care este folosită pentru agrement (plimbarea turiştilor).

Turistul ori pasionatul feroviar ce se încumetă să pornească în aventura unei călătorii spre Comandău va putea privi imaginea dezolantă a versantului muntos pe care se mai întind încă o serie de componente corodate ale căii pe care rulau cele două platforme şi o parte a cablului ce le conecta. Şinele contorsionate care treceau pe micul podeţ din lemn ce asigura accesul pe platforma inferioară a instalaţiei au rămas suspendate deasupra pârâului pe care îl traversau. Iar mare parte din linia ferată se găseşte îngropată sub platforma drumului forestier, pe care coboară încet autocamioanele încărcate cu buşteni. Prin geamurile sparte şi prin uşile degradate ale clădirii remizei de la Comandău mai pot fi zărite trei dintre locomotivele ce au făcut serviciu pe ultimele porţiuni ale căii ferate forestiere Covasna-Comandău.